Coxartroza/Durerea de șold

o viață fară dureri

Coxartroza este o boală degenerativă, caracterizată prin degradarea progresivă a articulaţiei şoldului. Efectele acesteia sunt distrugerea cartilajului articular şi apariţia la nivelul şoldului a osteofitelor (ciocuri osoase). În lipsa cartilajului articular mişcările şoldului se limitează şi devin dureroase.

Metode de tratament

Pentru punerea diagnosticului de certitudine este necesară o radiografie a bazinului. Modificările apărute odată cu evoluţia bolii sunt ireversibile. Totuşi tratamentul nechirurgical început devreme vă scuteşte de multă durere şi poate amâna instalarea incapacităţii de mişcare.

  • Kinetoterapia/mișcarea în coxartroză
  • Fizioterapia

Kinetoterapia/mișcarea în coxartroză este una din componentele importante ale tratamentului. Pentru a știi ce exerciții și mișcări trebuie să faceți pentru a ameliora durerile și a opri progresul bolii, este necesar să colaborati cu un kinetoterapeut. Exercitiile fizice sunt selectate în functie de gradul de dezvoltare a bolii, ele nu ar trebui să pună o greutate mare pe articulația afectată, și ar trebui să vizeze întărirea mușchilor și menținerea mobilității articulare.

Fizioterapia prin mijloacele specifice acesteia are rolul de a diminua durerile si a ameliora simptomatologia asociată coxartrozei. Procedurile care se pot efectua în cazul acestei afecțiuni sunt reprezentate de : LASER, ultrasunet, terapia tecar, electroterapie(curenti de joasa si medie frecventa, unde scurte) sau shockwave.

descoperă clinica de recuperare elena-med

Echipată cu aparatură modernă și condusă de o echipă de specialiști, clinica pune accent pe tratamente eficiente și pe refacerea funcțională a fiecărui pacient.

vino la evaluare gratuitĂ
Fă cunoștință cu Elena Iordache, fondatoarea clinicii și specialistă cu peste 20 de ani de experiență în recuperare! Dă click pe video și descoperă pasiunea și dedicarea care stau la baza fiecărui tratament oferit.

Despre
Coxartroza

Durerea în zona inghinală, fesieră sau care coboară pe coapsă poate fi primul semn de coxartroză. Aceasta apare iniţial la mers şi apoi, odată cu progresia bolii, devine permanentă. Durerea în coxartroză apare treptat, în luni sau ani.
Scăderea mobilităţii. În mod normal articulaţia şoldului permite o gamă largă de mişcări. Coxartroza face dificilă desfacerea picioarelor, întinderea piciorului în spate şi rotaţia internă a piciorului.
Coxartroza primară reprezintă aproximativ 48% din toate cazurile acestei boli. Acest grup include pacienții în cazul cărora, în ciuda efectuării interviului medical precis și a efectuarii examinarii clinice și radiologice, agentul care provoacă boala nu poate fi identificat în mod clar și cauza sa ramâne necunoscută.

Şchiopătatul. Pentru a reduce durerea puteţi începe să şchiopătaţi, reducând astfel presiunea asupra şoldului.
Rigiditatea/înțepenirea”șoldului. Activităţile de zi cu zi care implică aplecatul, cum ar fi încălţatul, pot fi dificile sau imposibile la bolnavul cu coxartroză. Urcatul şi coborâtul din maşină reprezintă o adevărată provocare.
Repausul înrăutăţeşte situaţia. Şoldul devene rigid după o perioadă de inactivitate (dimineaţa după somn). Persoanele cu coxartroză acuză adesea dureri atunci când se ridică din pat dimineaţa sau când încearcă să se ridice după ce au stat o perioadă mai lungă pe scaun ori fotoliu.

Coxartroza secundara reprezinta 52% din toate cazurile de boli degenerative ale articulatiei soldului. Este un rezultat al defectelor congenitale sau dobandite, cum ar fi, de exemplu: displazia congenitala a soldului, hipoplazia acoperisului acetabulului, aprofundarea acetabulului, dislocarea soldului congenitala sau dobandita, dezvoltarea anormala a acetabulului in timpul perioadei de crestere (boala Perthes, exfolierea juvenila a capului femurului), leziuni articulare dupa inflamatii, modificari traumatice (de exemplu, dupa o fractura a gatului femural sau trohanterul femurului, dislocarea soldului, cartilajul bruiat), supraponderabilitate, obezitate, schimbarile in articulatiile suprasolicitate, micro-traumatisme suprapuse, rezistenta redusa a articulatiei cauzata de osteoporoza, hemofilie, glanda tiroida subactiva, diabet, tulburari metabolice sau poliartrita.